Pierdere sau risipă de alimente?

Motto: Pic cu pic se face marea.”

 

Se spune că un obicei se formează sau se schimbă în 21 zile. Vă propunem ca astăzi să fie prima zi din programul dumneavoastră privind resetarea obiceiurilor de achiziţionare, depozitare şi consum al produselor alimentare!

Mult Succes

Scopul platformei SAFOsmart.com este de a educa şi forma utilizatorii, persoane fizice şi juridice române şi străine, în spiritul dezvoltării durabile, bazată pe eficienţă, performanţă şi profit.  SAFOsmart acordă sprijinului informal şi pârghiile practice necesare devenirii unor militanţi fideli ai sustenabilităţii şi ai eficienţei, prin deprinderea obiceiului de a reduce risipa alimentară, atât în familie cât şi la nivel de organizaţie.

Cauzele producerii deşeurilor de alimente sunt diverse iar la nivel mondial, terminologia este ambiguă şi contraversată, datorită superficialităţii cu care această problemă, în realitate foarte gravă şi cu efecte cu termen lung, a fost tratată până nu demult.

Să refectăm doar la acet aspect: Cum era imaginea Planetei Pământ înainte de industrializare şi stimularea agriculturii şi cum se prezintă azi, când deşeurile casnice şi industriale, rezultate din supraproducţie şi neconsum cresc în fiecare zi, ocupând suprafeţe de teren din ce în ce mai mari, altădată, libere!?

            Întrebarea este: Pierdere sau risipă de alimente?

Altfel spus, când vorbim despre cauzele producerii deşeurilor, risipa alimentară se suprapune ca sens peste pierderile alimentare sau sunt noţiuni distincte?

Pierdere sau risipă?

Există deseori tendinţa ca cei doi termeni să fie consideraţi sinonimi întrucât, în ambele cazuri, rezultatul final sunt munţii de gunoaie alimentare care completează nefast relieful Planetei Pământ.

Deşi conduc la acelaşi efect, respectiv poluarea şi distrugerea eco-sistemului planetar, totuşi există diferenţieri între „pierdere” şi „risipă”, cel puţin din punctul de vedere al:

  • jurisdicţiilor legale,
  • eficienţei utilizării produselor alimentare,
  • posibilităţilor de evitare a producerii deşeurilor alimentare,
  • locului apariţiei  deşeurilor în etapele lanţului de aprovizionare.

Literatura de specialitate, înclusiv Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), încă de la înfiinţarea sa de către Naţiunile Unite în anul 1945, a făcut distincţie între  pierderile de alimente şi risipa alimentară şi a definit cei doi termeni separat, ulterior îmbogăţind şi completând forma conceptuală iniţială.

În efortul fiecăruia dintre noi de a preveni şi diminua creşterea în progresie geometrică a volumului deşeurilor alimentare, vă oferim câteva precizări privind conţinutul şi diferenţa dintre cei doi termeni, aşa cum se poate observa din schemele de mai jos:

1. Principalele cauze ale înregistrării pierderilor de alimente la nivel mondial

Pierdere sau risipă?

Aşa cum se poate observa, pierderile de alimente sunt determinate de alte motive decât cele rezultate din obiceiurile noastre de consum şi aprovizionare. Unele dintre efectele acestor cauze prezentate în schema de mai sus, categoric nu pot fi reduse la zero, însă ele pot fi gestionate astfel încât să genereze beneficii, ca de exemplu, resturile vegetale pot fi transformate în:

  • biomasă pentru producerea gazului metan, 
  • compost (îngraşământ natural), 
  • brichete destinate producerii de energie electrică şi încălzirii locuinţelor, 
  • pătul pentru animale şi terenuri agricole, 
  • fermentaţii alcoolice etc.

2.  Principalele cauze ale înregistrării risipei de alimente la nivel mondial

Pierdere sau risipă?

Risipa alimentară se referă la alimente cu parametri corespunzători consumului,     dar care sunt aruncate din diverse motive, în special datorită neconsumului sau supraproducţiei şi supraaprovizionării.

În cazul risipei alimentare, cauzele sunt de natură comportamentală, cum ar fi:

  • dorinţa de a avea în cămară cât mai multe produse, cantităţi imposibil a fi consumate până la expirarea termenelor de valabilitate,
  • comenzi de porţii supradimensionate la restaurante, cantine, firme de  catering etc. care nu pot fi consumate la o singură masă,
  • aprovizionarea magazinelor specializate cu stocuri de mărfuri peste nivelul cererii, pe baza unui istoric ce reflecta un anumit comportament al consumatorilor în timp şi care a devenit atipic la momentul asigurării disponibilităţii produselor la raft, 
  • scăderea cererii de cumpărare datorită apariţiei unor factori specifici obiceiurilor de consum, necuanticabili, imprevizibili sau neidentificaţi până la un moment dat,
  • apariţia unor cauze care modifică proprietăţile organoleptice ale produselor alimentare existente în cămară sau în depozite: îngheţ, fermentaţie, ofilire, descompunere etc.
  • realizarea unor supraproducţii de alimente, fără a ţine cont de cererea potenţială de consum a pieţei,
  • existenţa unei oferte mult mai mari decât absorbţia pieţei datorită competitivităţii necontrolate etc.

3. Etape ale apariţiei pierderilor alimentare în funcţie de ciclul de viaţă al produsului

Pierderile alimentare se manifestă în principal în primele faze ale ciclului de viaţă al produselor şi aşa cum am evidenţiat, sunt influenţate de cauze fortuite.

Pierdere sau risipă?

4. Etape ale apariţiei risipei alimentare în funcţie de ciclul de viaţă al produsului

Risipa alimentară este specifică etapelor finale ale ciclului de viaţă al produselor, când intervine aprovizionarea pentru consumul final.

Pierdere sau risipă?

5. Frecvenţa apariţiei pierderilor alimentare în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţărilor

Pierdere sau risipă?

Datorită gradului redus de tehnologizare, condiţiilor limitate în domeniul infrastructurii şi logisticii, cele mai mari pierderi de alimente la nivel planetar se regăsesc în ţările în curs de dezvoltare, eminamente agrare din Africa, Asia sau America de Sud, unde  condiţiile de recoltare a plantelor / sacrificare a animalelor, depozitare, transport şi asigurare a pieţelor de desfacere sunt deficitare. Astfel, deşi respectă toate condiţiile pentru a fi consumată de om, anual, statisticile arată că peste 45% din producţia acestor zone se iroseşte.

6. Frecvenţa apariţiei risipei alimentare în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţărilor

Pierdere sau risipă?

Gradul înalt de industrializare şi tehnologizare a propulsat statele dezvoltate spre creşterea rolului sectorului terţiar în economie. Dezechilibrele ecologice produse de deşeurile şi reziduurile risipei alimentare sunt cel puţin comparabile cu pierderile alimentare din ţările sărace. 

Schemele prezentate mai sus pentru analiza diferenţei dintre pierdere şi risipă de alimente sunt orientative, au un caracter informativ general şi nu sunt de sine stătătoare. Aceasta înseamnă că între cele trei criterii de analiză menţionate mai sus există întrepătrunderi, completări şi asocieri, anumite relaţii de cauzalitate fiind comune atât pentru pierderea cât şi pentru risipa de alimente. Mai mult, în orice colţ al planetei, se manifestă ambele forme generatoare de deşeuri alimentare, doar că preponderenţa poate fi diferită, nu numai ca spaţiu aşa cum am arătat, ci şi în timp, uneori dominând pierderile alimentare, alteori, risipa de alimente, în funcţie de anumiţi factori naturali, umani, sociali sau comportamentali.

Câteva concluzii generale se impun:

  1. Atât risipa cât şi pierderea sunt generatoare de deşeuri alimentare, 
  2. Ambele procese afectează ecosistemul,  
  3. În general, pierderile se referă la produse care prin specificul lor nu mai pot fi recuperabile şi utilizate ca alimente, 
  4. Risipa alimentară se referă la produsele aruncate datorită surplusului, corespunzătoare încă din punctul de vedere al parametrilor de consum şi care ar mai putea fi utilizate ca hrană pentru om.

Echipa SAFOsmart este alături de dumneavoastră!

Prin instrumentele oferite suntem din ce în ce mai aproape de obiectivele pe care urmează să le realizăm împreună:

  1. Creşterea economiilor personale prin reducerea consumurilor alimentare nejustificate,
  2. Organizarea camarei dumneavoastră pe criterii sustenabile,
  3. Creşterea profitului firmelor dumneavoastră printr-o gestiune durabilă a produselor alimentare aflate în surplus.
  4. Conturarea unei gândiri bazate pe criterii durabile, care să devină obicei de bune practici.

 

SAFOsmart

* Materialele şi conceptele utilizate aparţin SC C&A Green Consult SRL. Reproducerea parţială sau preluarea ori valorificarea conceptelor este interzisă sau se va realiza doar cu acordul scris al proprietarilor platformei  SAFOsmart, marcă înregistrată OSIM.